DURÍF s. m. varietate de struguri cu boabele turtite, de culoare neagră. (< fr. durif) Vezi definitia »

PONTÍF, pontifi, s. m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife. Vezi definitia »

APOCRÍF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus) Vezi definitia »

ștaif s. n. sg. 1. eleganță. 2. prețiozitate. 3. pedanterie. Vezi definitia »

ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. Vezi definitia »