FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Vezi definitia »

CIONDĂNEÁLĂ, ciondăneli, s. f. (Fam.) Ceartă ușoară; dispută trecătoare; cioandă, ciorovăială. – Ciondăni + suf. -eală. Vezi definitia »

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală. Vezi definitia »

TRANSVERSÁLĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi, poligon sau o curbă. 2. (Mine) Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului. [< fr. transversale]. Vezi definitia »

BĂLĂOÁRĂ adj. f. v. bălăior. Vezi definitia »