AMÓR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine. – It. amore (lat. lit. amor). Vezi definitia »

ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. Vezi definitia »

NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor. Vezi definitia »

CUANTIFICATÓR s.m. (Mat.) Simbol care arată că o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele. [Pron. cuan-. / < fr. quantificateur]. Vezi definitia »

MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor. Vezi definitia »