ESOFAGOTÓM s. n. instrument folosit în esofagotomie. (< fr. oesophagotome) Vezi definitia »

SIMPTÓM s. n. 1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptôme) Vezi definitia »

SIFILÓM s.n. Tumoare de natură sifilitică. [Pl. -oame. / < fr. syphilome]. Vezi definitia »

SARCOZÓM s.m. (Anat.) Nume dat unor granulații foarte fine din sarcoplasmă. [< fr. sarcosome, cf. gr. sarx – carne, soma – corp]. Vezi definitia »

CARDAMÓM s. m. plantă din sud-estul Asiei, ale cărei grăunțe au un gust piperat. (< fr. cardomame, gr. kardamomon) Vezi definitia »