FIZIOLATRÍE s.f. Închinare la fenomenele naturii. [Gen. -iei. / < fr. physiolâtrie]. Vezi definitia »

AUTOGAMÍE s.f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. ♦ Autofecundare la organismele monocelulare, constând din unirea a două nuclee formate în aceeași celulă. [Gen. -iei. / < fr. autogamie, cf. gr. autos – însuși, gamos – unire]. Vezi definitia »

SEISMOMETRÍE s. f. parte a seismologiei care studiază viteza de propagare a undelor seismice. (< fr. séismométrie) Vezi definitia »

CRENOLOGÍE s. f. studiul apelor minerale terapeutice. (< fr. crénologie) Vezi definitia »

ZĂPREȘTÉNIE s. f. Oprire. (din sl. zaprĕštenije) Vezi definitia »