HIPOFAGÍE s.f. Hrănire cu carne de cal. [Gen. -iei. / < fr. hippophagie, cf. gr. hippos – cal, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea exagerată a celulelor și uneori prin modificarea structurii caracteristice a țesutului din care a luat naștere. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasie. Vezi definitia »

TRISÉCȚIE s.f. v. trisecțiune. Vezi definitia »

RINOIATRÍE s.f. Terapie a afecțiunilor nazale. [Pron. -no-ia-. / < it. rinoiatria]. Vezi definitia »

HALOCROMÍE s.f. Fenomenul de colorare a unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare]. Vezi definitia »