EFLÚX s.n. Mișcare a unei mase de fluid către exterior. [Pl. -uri. / < fr. efflux, cf. lat. effluere – a se răspândi]. Vezi definitia »

REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Dare înapoi, descreștere; regres. – Din fr. reflux. Vezi definitia »

Bordeaux (nume de loc) (fr.) [pron. bordó] (Bordeaux) s. propriu n. Vezi definitia »

BORDEAUX [bordó], oraș în SV Franței, port fluvio-maritim (c. 11 mil. t) pe Garonne; 640 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Piață pentru vinuri. Șantiere navale. Metalurgie, constr. de mașini, prelucr. petrolului, produse chimice, textile, alim. (ciocolată). Universitate (1441). Monumente: ruine ale unui amfiteatru roman (sec. 3), biserica Saint André (sec. 11-15), biserica Saint Seurin (sec. 12), catedrală (sec. 12-15), Place Royale (sec. 18), palatul Rohan (sec. 18), ulterior primărie. Muzee. Așezare celtică cu numele de Burdigalla (sec. 3-1 î. Hr.), centru al prov. romane Aquitania (sec. 1-3) și apoi al diocezei Galliei (sec. 3). Orașul a fost succesiv cucerit de vandali (409), vizigoți (414) iar în 507 a intrat în componența Regatului Franc. Sub stăpînire engleză după căsătoria lui Eleanor de Aquitania cu Henric II (1154). În 1453 a revenit Franței. Vezi definitia »

AFLÚX s. n. 1. deplasare a unui fluid în direcția unui sistem de colectare. 2. afluență (2). ◊ acumulare a unui lichid într-o parte a corpului. (< fr. afflux, lat. affluxus) Vezi definitia »