DISBAZÍE s. f. tulburare a actului motor al mersului. (< fr. dysbasie) Vezi definitia »

ALITERÁȚIE, aliterații, s. f. Repetarea aceluiași sunet sau a unei combinații de sunete în cuvinte care se succed, pentru efecte de rimă sau de stil. – Fr. allitération. Vezi definitia »

-ANDRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bărbat”, „bărbătesc”. [< fr. -andrie, cf. gr. aner, -dros]. Vezi definitia »

TIPOLOGÍE s. f. 1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ◊ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie) Vezi definitia »

MÁFIE s. f. organizație criminală secretă (din Sicilia); (p. ext.) grup de indivizi cu preocupări dubioase. ◊ grup de persoane unite pentru a-și satisface prin orice mijloace interesele. (< it. mafia) Vezi definitia »