SCOÁBĂ, scoabe, s. f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales în construcții provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (Pop. și fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba. Vezi definitia »

ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose]. Vezi definitia »

HIPODERMÓZĂ, hipodermoze, s. f. Boală parazitară a animalelor rumegătoare mari, provocată de larvele unei muște care se localizează în straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose. Vezi definitia »

POSOMORÁLĂ, posomoreli, s. f. Tristețe, melancolie; îngrijorare; indispoziție, posomorâre. ♦ Fig. (Rar) Vreme întunecată (și ploioasă). [Var.: posomoreálă s. f.] – Posomorî + suf. -eală. Vezi definitia »

ARHIVÍSTICĂ s. f. Știință care are ca obiect studiul documentelor cu valoare istorică. – Din arhivist + suf. -ică. Vezi definitia »