Definita cuvantului pozitron
POZITRÓN s.m. Particulă elementară instabilă, care are aceeași masă ca electronul, cu sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. [Pl. -oni, (s.n.) -oane, var. poziton s.m. / < germ. Positron, engl. positron, fr. positon < pozi(tiv) + (elect)tron].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pozitron
ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon]. Vezi definitia »
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de afonie. ♦ Care nu poate cânta corect, care n-are voce. ◊ Consoană afonă = consoană surdă. – Fr. aphone (< gr.). Vezi definitia »
ORTICÓN s. n. tub videocaptor mai sensibil decât iconoscopul, folosit în camerele de televiziune; orticonoscop. (< germ. Orthikon) Vezi definitia »
proímion s. n. – Prolog, prefață. Ngr. προήμιον (Gáldi 239). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
TURBIÓN s.n. (Franțuzism) Vârtej (de apă sau de aer). [Pron. -bi-on, pl. -onuri, -oane. / < fr. tourbillon]. Vezi definitia »