Definita cuvantului pozitron
POZITRÓN s.m. Particulă elementară instabilă, care are aceeași masă ca electronul, cu sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. [Pl. -oni, (s.n.) -oane, var. poziton s.m. / < germ. Positron, engl. positron, fr. positon < pozi(tiv) + (elect)tron].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pozitron
SILICÓN s.m. Nume generic pentru o substanță analogă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. [< fr. silicone]. Vezi definitia »
MAMÓN s. m. (În superstiții) Nume dat diavolului, considerat că ispitește pe oameni prin bani; fig. lăcomie de bani. – Slav. (v. sl. mamona < gr.) Vezi definitia »
PERIGÓN, perigoane, s. n. Înveliș floral simplu, nediferențiat în caliciu și corolă. – Din fr. périgone, lat. perigonium. Vezi definitia »
MAGNETÓN s. n. unitate de măsură pentru magnetismul electronului și al nucleelor atomice. (< fr. magnéton) Vezi definitia »
ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon]. Vezi definitia »