Definita cuvantului practic
PRÁCTIC, -Ă adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu practic
sprehuiétic, sprehuiétică, adj. (reg.) neastâmpărat; nebunatic; aiurit. Vezi definitia »
POLIGÉNIC, -Ă adj. 1. (despre soluri) care s-a format în condiții bioclimatice succesive diferite. 2. referitor la poligenism. (< fr. polygénique) Vezi definitia »
lexic Vezi definitia »
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă adj. în afara limbii sau a lingvisticii. (< fr. extra-linguistique) Vezi definitia »
ZINCOGRÁFIC, -Ă adj. Care se întrebuințează în zincografie, de zincografie. [< fr. zincographique]. Vezi definitia »