Definita cuvantului precipițiu
PRECIPÍȚIU s.n. (Latinism) Cădere de la înălțime. ♦ Abis, hău. ♦ Dezastru, ruină. [Pron. -țiu. / < lat. praecipitium, cf. fr. précipice].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu precipițiu
SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium. Vezi definitia »
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator. Vezi definitia »
șantalíu, -íe, adj. (reg.) 1. șchiop. 2. sașiu. 3. zăpăcit. 4. (substantivat f.) femeie cu corp urât. Vezi definitia »
MECÓNIU s. n. substanță galben-verzuie, prima eliminare fecală a nou-născutului. (< fr. méconium, lat. meconium) Vezi definitia »
ROZÁRIU1 s. n. culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. (< lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire) Vezi definitia »