fală, laudă, stefanie, înfumurare, mândrie. Vezi definitia »

AUREÓLĂ s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ◊ zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 5. (fig.) glorie, faimă; aură (1). (< fr. auréole, lat. aureola) Vezi definitia »

VIÉRBĂ, vierbe, s. f. (Reg.) Grup de trei fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrŭbĭ). Vezi definitia »

BARBÉTĂ² s. f. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. (< fr. barbette) Vezi definitia »

VODULEÁSĂ s. f. (Pop.) Vodeasă. – Vodă + suf. -uleasă. Vezi definitia »