Definita cuvantului predicat
PREDICÁT s.n. 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ◊ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< lat. praedicatum, cf. fr. prédicat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu predicat
ÎNSPICÁT, -Ă, înspicați, -te, adj. 1. Care a dat în spic; care are spice. 2. (Despre păr) Cu fire albe; cărunt; p. ext. (despre părul sau blana unor animale) cu vârful de culoare mai deschisă; cu vârful în formă de spic. ♦ (Despre țesături, p. ext. despre obiecte confecționate din țesături) Cu fire de altă culoare, împestrițat. – V. înspica. Vezi definitia »
ALINTÁT, -Ă, alintați, -te, adj. Răsfățat, răzgâiat. – V. alinta. Vezi definitia »
PLANÁT, -Ă adj. (Av.) Zbor planat = zbor fără motor (făcut cu un planor sau cu un avion cu motorul oprit). [Cf. fr. plané]. Vezi definitia »
MÂNZÁT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat. Vezi definitia »
barát (baráți), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung). Vezi definitia »