ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime. Vezi definitia »

CĂTĂȚÍME, cătățimi, s. f. (Înv.) Cantitate, câtime. Din cât + mulțime. Vezi definitia »

ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime. Vezi definitia »

scăuníme, scăuními, s.f. (înv. și reg.) teritoriul unui scaun (unitate administrativ-teritorială veche în Ardeal). Vezi definitia »

CORACIIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări: corbul. (< fr. coraciiformes) Vezi definitia »