zor (-ruri), s. n. – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor. – Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu. Vezi definitia »

AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare. – Din afâna + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

STÂLPIȘÓR, stâlpișori, s. m. Diminutiv al lui stâlp; stâlpuleț, stâlpușor. [Var.: (reg.) stâlpșór s. m.] – Stâlp + suf. -ișor. Vezi definitia »

ORCHESTRATÓR s.m. (Muz.) Cel care orchestrează bucăți muzicale. [Et. incertă]. Vezi definitia »

MODIFICATÓR, -OÁRE adj. Care modifică. // s.m. Adaos folosit la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii. [Cf. fr. modificateur]. Vezi definitia »