restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie) Vezi definitia »

MENISCECTOMÍE s. f. ablațiune a unui menisc (2). (< fr. méniscectomie) Vezi definitia »

MUZEOGRAFÍE s. f. disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. (< fr. muséographie, germ. Museographie) Vezi definitia »

CANALIZÁȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. Canalizație electrică. 2. Canalizare. – Din fr. canalisation. Vezi definitia »