SAIGÍU, saigii, s. m. Slujbaș al Porții Otomane care strângea în țările românești darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Pr.: sa-i-. – Var.: (înv.) saegíu s. m.] – Din tc. sayıcı. Vezi definitia »

sansíu (-íi), s. m. – (Maram.) Garoafă. Mag. szegfű (Candrea). Vezi definitia »

CÁSIU s.n. Rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele joase ale traseului. [Pron. -siu. / < fr. casis]. Vezi definitia »

ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine) Vezi definitia »

CONTUBÉRNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldați romani (care ocupau același cort). 3. (În dreptul roman) Uniune, asociație între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicită între două persoane de sex diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium]. Vezi definitia »