CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător. Vezi definitia »

ARUNCĂTÓR¹, aruncătoare, s. n. Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. – Din arunca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

SUSCIÓR adv. (Pop.) Susușor. – Din sus + suf. -cior. Vezi definitia »

Urcior; inflamație acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi; inflamatie a glandelor pilo-sebacee a pleoapelor, provocata de stafilococi; orgelet; ordeolum Vezi definitia »

semnătór, semnătoáre, s.m. și f., adj. (înv.) 1. (s.m. și f.) persoană care semnează, care notează. 2. (s.m. și f.; adj.) semnatar. 3. (s.m. și f.) muncitor care efectua marcarea obiectelor produse într-un proces de fabricație. Vezi definitia »