cuéjdiu, cuéjde, s.n. (reg.) pârâu, gârlă. Vezi definitia »

TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium) Vezi definitia »

arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. Tc. arzülü „dornic” (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde. Vezi definitia »

PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium]. Vezi definitia »

REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mângâiere. ◊ loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor. 4. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium) Vezi definitia »