EDUCATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari. (< fr. éducateur, lat. educator) Vezi definitia »

machior, machiori s. m. (intl.) bătăuș, huligan. Vezi definitia »

ELECTROFÓR s. n. aparat de laborator cu care se demonstrează apariția electricității prin frecare sau prin influență. (< fr. électrophore) Vezi definitia »

OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum ciatius). – Ovăs + suf. -cior. Vezi definitia »

ANAMORFOZATÓR s. n. obiectiv folosit pentru anamorfozare. (< fr. anamorphosateur) Vezi definitia »