ENTEROPEXÍE s. f. fixare a intestinului la peretele abdominal. (< fr. entéropexie) Vezi definitia »

AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități conlocuitoare etc.) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale. 2. Distanța maximă pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (navă, avion etc.) fără alimentare. ◊ Autonomie financiară = situația unui serviciu cu gestiune financiară independentă de aceea a organului care l-a creat și care îl controlează. Autonomia artei = diferențierea artei și a valorilor ei de celelalte forme ale conștiinței sociale și de valorile corespunzătoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – însuși, nomos – lege]. Vezi definitia »

ANTROPOCORÍE s.f. (Bot.) Diseminare a fructelor prin intermediul omului. [< fr. anthropochorie, cf. gr. anthropos – om, chore – răspândire]. Vezi definitia »

-PODÍE elem. pod(o)-. Vezi definitia »

CROMATOLOGÍE s. f. studiu al materiilor colorante de origine vegetală. (< fr. chromatologie) Vezi definitia »