Definita cuvantului procidență
PROCIDÉNȚĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procidență
ASTRALÍTĂ (‹ fr.) s. f. Explozibil de siguranță pe bază de azotat de amoniu, trinitrotoluen și nitroglicerină, cu mare forță explozivă, folosit în mine, saline, cariere și la lucrări de derocare. Vezi definitia »
papélcă, papélci, s.f. (reg.) 1. fată care știe să se îmbrace și să se comporte corespunzător. 2. femeie neserioasă. Vezi definitia »
crámbă1, crámbe, s.f. (reg.) creangă, cloambă. Vezi definitia »
GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură. Vezi definitia »
ENEÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu nouă electrozi. [Pron. -ne-o-. / < fr. ennéode]. Vezi definitia »