BUDÍSM s. n. religie asiatică, care, considerând viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește renunțarea la orice plăceri și atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare și asceză. (< fr. bouddhisme) Vezi definitia »

ZWINGLIANÍSM s.n. Doctrină teologică a lui Zwingli și a discipolilor săi, care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice, și care tinde a confunda biserica cu statul. [< fr. zwinglianisme, cf. Ulrich Zwingli – umanist și reformator religios elvețian]. Vezi definitia »

SURDOMUTÍSM s. n. defectul surdomuților; surdomutitate. (< surdo- + mutism) Vezi definitia »

DOCETÍSM s. n. erezie de la începuturile bisericii creștine care susținea că Isus Cristos nu ar fi fost un om decât în aparență. (< fr. docétisme) Vezi definitia »

TOTEMÍSM s. n. credință bazată pe cultul totemurilor. (< fr. totémisme) Vezi definitia »