DIFRACȚIÚNE s.f. v. difracție. Vezi definitia »

FUZIÚNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții. 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE PERFÉCȚIE/ s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. ♦ (în forma perfecție) la ~ = în mod desăvârșit; fără cusur. (< lat. perfectio, fr. perfection) Vezi definitia »

ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio) Vezi definitia »

INFINITÚDINE s. f. (fil.) însușirea a ceea ce este infinit. (< fr. infinitude) Vezi definitia »