APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus. Vezi definitia »

ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ]. Vezi definitia »

substantiv feminin (pl. porodici) – tomata rosie; regionalism din Transilvania, etimologie maghiara (paradics). Vezi definitia »

părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar. Vezi definitia »

SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus. Vezi definitia »