Definita cuvantului promontoriu
PROMONTÓRIU s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu promontoriu
alb-argintíu (alb-ar-) adj. m., f. alb-argintíe; pl. m. și f. alb-argintíi Vezi definitia »
COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium. Vezi definitia »
stagiu, stagii s. n. perioadă de detenție. Vezi definitia »
RIZÓBIU s. m. bacterie care trăiește în simbioză pe rădăcinile leguminoaselor, formând nodozități. (< fr. rhizobium) Vezi definitia »
EȘAFODÁGIU s.n. v. eșafodaj. Vezi definitia »