USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ător. Vezi definitia »

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre Vezi definitia »

tor s.n. (reg.) 1. tizic. 2. toriște. 3. leșie care rămâne după ce s-a scos săpunul. Vezi definitia »

GLANDIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu ghindă. (< fr. glandivore) Vezi definitia »

pocór s.n. (reg.; art. în expr.) a ajunge de pocorul lumii = a ajunge de râsul lumii. Vezi definitia »