neconteníre s.f. (înv.; în loc. adv.) cu necontenire = necontenit; fără răgaz. Vezi definitia »

CAROL CEL MARE (CHARLEGMAGNE) [șarləmáñ], rege al francilor (768-814) și împărat al Occidentului (800-814). Cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat războaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii ș.a., lărgind considerabil hotarele statutului său, pentru apărarea căruia a înființat mărci de graniță (Altmark, Ostmark, marca spaniolă ș.a.); a reformat administrația, justiția, armata și a sprijinit cultura și biserica. Domnia lui C. a marcat o etapă importantă în cristalizarea relațiilor feudale în Europa apuseană. Vezi definitia »

stârcíre, stârcíri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorțire. Vezi definitia »

ȘTEZÁRE s. f. v. șteza. [DAR] Vezi definitia »

INCASTRÁRE s.f. v. încastrare. Vezi definitia »