târșálă², târșéli, s.f. (reg.) 1. loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, târșitură. 2. livadă de pruni. Vezi definitia »

cofăríță, cofăríțe, s.f. (reg.) precupeață; sfârnăriță. Vezi definitia »

ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino. Vezi definitia »

HEMIELÍTRĂ, hemielitre, s. f. (Entom.) Aripă a unor insecte jumătate chitinoasă, jumătate membranoasă. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. hémielytre. Vezi definitia »

AUTORULÓTĂ s. f. rulotă autopropulsată. (< auto² + rulotă) Vezi definitia »