Definita cuvantului propretor
PROPRÉTOR s.m. (Ist.; la romani) Locțiitor al unui pretor. [< lat. propraetor, cf. fr. propréteur].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu propretor
HIDROMETEÓR s.m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pron. -te-or. / cf. germ. Hydrometeor, fr. hydrométéore]. Vezi definitia »
DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător. Vezi definitia »
ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir. Vezi definitia »
cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar.Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori). Vezi definitia »
POLIHÍSTOR s. m. cunoscător al mai multor domenii de specialitate. (< germ. Polyhistor) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z