LUTĂRÍE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate sau din care s-a scos lut. – Lut + suf. -ărie. Vezi definitia »

ARENDĂȘÍE, arendășii, s. f. Ocupația arendașului. – Arendaș + suf. -ie. Vezi definitia »

NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie. Vezi definitia »

DENTÍȚIE s.f. Formarea și apariția dinților la copii. ♦ Modul în care sunt așezați dinții; totalitatea dinților. [Gen. -iei, var. dentițiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio]. Vezi definitia »

FÁSCIE¹, fascii, s. f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis. Vezi definitia »