-NAÚT Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care face parte din echipajul unei nave (de orice fel)”, „navigator”. [Pron. -na-ut. / cf. it. nauta, lat. nauta, gr. nautes]. Vezi definitia »

neînceput, -ă, neîncepuți, -te adj. virgin, neprihănit, imaculat. Vezi definitia »

SUSȚINÚT, -Ă, susținuți, -te, adj. (Despre modul, ritmul de desfășurare a unei activități, a unor manifestări) Constant, viu, activ; stăruitor, perseverent, neobosit, neîntrerupt. ♦ (Despre natura, stilul unor scrieri, unei compoziții muzicale etc.) Menținut la un nivel înalt. – V. susține. Vezi definitia »

INDÚT s. m. cel care servește la marile liturghii catolice pe diacon. (< lat. indutus) Vezi definitia »

ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum). Vezi definitia »