BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui. Vezi definitia »

tutuí², tutuiésc, vb. IV (reg.) 1. a suna din bucium. 2. a alunga. Vezi definitia »

pâscuí, pâscuiésc, vb. IV (reg.) a obliga la tăcere, a impune liniște; a pâstui. Vezi definitia »

șturuí, șturuiésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra excesiv. 2. a strânge în clește. Vezi definitia »

ALEXANDRU I, rege al Greciei (1917-1920). Domnia lui a fost tutelată de E. Venizelos. Vezi definitia »