NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură. Vezi definitia »

liocitúră s.f. (reg.) zeamă slabă, inconsistentă. Vezi definitia »

AMFIGENÉZĂ s. f. 1. amfigonie. 2. situație a unor homosexuali de a putea întreține și relații heterosexuale. (< fr. amphigenèse) Vezi definitia »

șamșúrcă s. f. – Varietate de joc de cărți numit și preferans. Origine incertă. După Tikrin și Candrea, din fr. sans jouer, prin intermediul rus. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur. Vezi definitia »