AVERTÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, cu gust și miros aromatic, care se folosește ca anestezic de bază administrat pe cale rectală. [< fr. avertine]. Vezi definitia »

PĂSTORÍȚĂ, păstorițe, s. f. Ciobăniță. – Păstor + suf. -iță. Vezi definitia »

CETINĂ (‹ bg., scr.) s. f. 1. Ramură de conifere. 2. Cetină-de-negi = arbust din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate foarte ramificate, frunze solzoase și flori unisexuate sau hermafrodite (Juniperus sabina); area areal restrîns la Cheile Bicazului, M-ții Vrancei, versanții dinspre Oltenia ai Carpaților Meridionali, M-ții Apuseni; se cultivă în grădini ca arbust decorativ; este otrăvitor. Vezi definitia »

cópcă (-ci), s. f. – 1. Gaură, spărtură; în special gaura făcută natural sau artificial în stratul de gheață care acoperă apele iarna. – 2. Salt, săritură. – Var. coftă, s. f. (gaură, scobitură). Bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din sl. kopati „a goli,” cf. copaie. Al doilea sens este mai puțin clar, totuși cf. rut. kopnuty „a da cu copita”, poate trebuie plecat de la imaginea armăsarului care pare să sape cu copita pămîntul. – De la var. provine fără îndoială coptori (var. coftori, coptora, coptoroși), vb. (a săpa, a excava, a adînci), care pare a se fi încrucișat cu copt, coptură (DAR; după Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteză neverosimilă). Vezi definitia »

NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeițele apelor, ale pomilor, ale crângurilor și ale munților, personificând forțele naturii. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha. Vezi definitia »