PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință, înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată). 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din sl. pokloniti (sen). Vezi definitia »

CEVENI (CÉVENNES [seven]), Munții ~, masiv muntos în SE Masivului Central francez, alcătuit din roci cristaline și calcare; se prezintă ca o serie de platouri înclinate spre S. Lungime: c. 150 km. Alt. max.: 1.702 m (vf. Lozère). Zăcăminte de huilă. Pomicultură. Creșterea animalelor. Parc național. Vezi definitia »

ARCANI, com. în jud. Gorj; 1.613 loc. (1991). Vezi definitia »

BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică. Vezi definitia »

NI interj. 1. (Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. – Cf. magh. ne. Vezi definitia »