PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

CORÓLĂ s.f. Înveliș interior al florii, format din ansamblul petalelor. [< fr. corolle, cf. lat. corolla – coroniță] Vezi definitia »

mexicáncă (fam.) s. f., g.-d. art. mexicáncei; pl. mexicánce Vezi definitia »

surdícă s.f. (reg.) femeie surdă. Vezi definitia »

VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa) Vezi definitia »