ECOSCOPÍE s. f. imagine obținută la ecoscop. (< fr. échoscopie) Vezi definitia »

GRAFOLOGÍE s.f. Studiul raporturilor care există între scrisul unei persoane și caracterul ei. ◊ Grafologie patologică = disciplină care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva în scopul recunoașterii autenticității unor documente, înscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – știință]. Vezi definitia »

slăbíe², slăbíi, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare. 2. fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc, corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul; articulația femurului cu osul iliac; șold. 3. (la oameni; la pl.) abdomen. Vezi definitia »

AUTOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică, pe o placă de metal sau de hârtie, a lucrărilor executate direct pe piatra litografică. (< auto¹- + litografie) Vezi definitia »

AFILIÁȚIE s. f. afiliere. (< fr. affiliation) Vezi definitia »