SÁLĂ s. f. 1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ◊ totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla) Vezi definitia »

ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Persoane care asistă la ceva. 2. Sprijin, ajutor. – După fr. assistance. Vezi definitia »

prelúcă (prelúci), s. f. – Rariște, poiană. Bg. proluka (Candrea), cf. luncă, și rut. preluka. Vezi definitia »

NARCOBIÓZĂ s.f. Reducere a funcțiilor vitale ale organismului sub acțiunea narcoticelor. [Pron. -bi-o-. / < fr. narcobiose, cf. gr. narke – narcotic, bios – viață]. Vezi definitia »

CLACHÉTĂ, clachete, s. f. Dispozitiv de semnalare folosit în filmările sincrone, care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul filmului. – Din fr. claquette. Vezi definitia »