ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »

GÁLICĂ s.f. Încălțăminte romană de proveniență din Galia. ♦ Sanda de capucin. [< lat. gallica]. Vezi definitia »

ZBICEÁLĂ, zbicéli, s. f. Acțiunea de a (se) zbici¹. (zbici¹ + suf. -eală) Vezi definitia »

contră, contre s. f. (glum.) mișcarea șoldurilor unei femei în timpul actului sexual. Vezi definitia »

COLERÉTĂ s.f. (Rar) Guleraș. [< fr. collerette]. Vezi definitia »