CARDUCCI, Giosuè (1835-1907), poet și critic italian. Operă cu o tematică predominant clasică, solemnă, impregnată de un melancolic sentiment al naturii și admirației pentru antichitate, vădind o deosebită grijă pentru formă („Rime noi”, „Poezii noi”, „Ode barbare”). Poet național și civic, a cîntat libertatea Italiei, eroii trecutului, idealurile generoase. Critică literară („Despre dezvoltarea literaturii naționale”). Premiul Nobel (1906). Vezi definitia »

patlắci s.f. pl. (reg.) flori de grădină; cârciumărese. Vezi definitia »

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. Vezi definitia »

scofelíci s.m. sg. (reg.) persoană (mai ales copil) care scotocește peste tot; scofelitor. Vezi definitia »

CRĂIELÍCI, crăielici, s. m. (Bot.; reg.) Verigel (Orobanche caryophyllacea). – Din scr. krajlic „crăișor”. Vezi definitia »