IGNORANTÍSM s. n. mod de a gândi al celor care consideră instruirea ca dăunătoare. (< fr. ignorantisme) Vezi definitia »

CONCEPTUALÍSM s.n. Concepție în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care contesta în mod just existența reală ca atare a generalului, independentă de lucrurile singulare, dar considera că noțiunile generale (conceptele) din mintea oamenilor preexistă față de experiență. [Pron. -tu-a-. / < fr. conceptualisme]. Vezi definitia »

ERMETÍSM s. n. Tendință în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentație, un limbaj obscur, dificil, criptic. – Din fr. hermétisme. Vezi definitia »

IDIOTÍSM s. n. construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. (< fr. idiotisme) Vezi definitia »

PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme) Vezi definitia »