UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion. Vezi definitia »

CONCESIÚNE s.f. 1. Drept de a exploata un bun, o întreprindere etc. acordat de un stat unui alt stat sau unor întreprinderi străine; (p. ext.) obiectul unei astfel de exploatări. 2. Concesie. [Cf. fr. concession, lat. concessio]. Vezi definitia »

INFLEXIÚNE s. f. 1. modificare a înălțimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare bruscă a vocii, a accentului; modulație (2). 2. îndoire, curbare. ♦ ~ osoasă = incurbare osoasă. 3. (mat.) schimbare de sens a concavității unei curbe plane. (< fr. inflexion, lat. inflexio) Vezi definitia »

EGIPȚIÉNE s. f. pl. caractere moderne de literă tipografică, cu construcție aproape geometrică și cu talpa dreptunghiulară. (< fr. égyptienne, germ. Egyptienne) Vezi definitia »

PRECIZIÚNE s.f. v. precizie. Vezi definitia »