Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
TIPOLOGÍE s.f. 1. Studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (Lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [Gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu]. Vezi definitia »
ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio]. Vezi definitia »
BECHÍE s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal situată sub elicea unei ambarcații cu motor, care protejează elicea când se navighează în ape puțin adânci. – Fr. béquille [de queue]. Vezi definitia »
solomíe s.f. (reg.) 1. clorură de amoniu; țipirig. 2. cositor. Vezi definitia »
ANTOMOFOBÍE, antomofobii, s.f. 1.Teamă de insecte. – Antomofobie + suf. -ie Vezi definitia »