ULCERATÍV, -Ă adj. care produce ulcerație. (< fr. ulcératif) Vezi definitia »

DISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. (< fr. dispositif) Vezi definitia »

supunătív, -ă, adj. (înv.; în sintagmă) mod supunătiv = modul conjuctiv. Vezi definitia »

CONFIRMATÍV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif) Vezi definitia »

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv. Vezi definitia »