prăjí (prăjésc, prăjít), vb. – 1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. – Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală). Vezi definitia »

găjí, găjésc, vb. IV (reg.) 1. a face pârtie prin noroi, prin zăpadă. 2. a se da la o parte din mulțime. Vezi definitia »

la fel de breji expr. la fel de buni / de răi. Vezi definitia »

CHERRAPUNJI [tʃerapúndʒi], oraș în NE Indiei (Meghalaya), în Pod. Shillong, la 1.400 m alt.; 84 mii loc. (1978, cu suburbiile). Aici s-a înregistrat (1861) cea mai mare cantitate anuală (22.990 mm) și lunară (9300 mm) de precipitații de pe glob. Vezi definitia »

PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. Vezi definitia »