abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Vezi definitia »

SIMFÍZĂ, simfize, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație între două oase caracterizat printr-o mobilitate redusă. 2. (Med.) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care în mod normal se află separate. – Din fr. symphyse. Vezi definitia »

CARDIOGRÁMĂ, cardiograme, s. f. Curbă care reprezintă bătăile inimii înregistrate la cardiograf. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardiogramme. Vezi definitia »

OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. V. oclusivă. Vezi definitia »

ALBANÍSTICĂ s.f. Studiul limbii și culturii albaneze. [< germ. Albanistik]. Vezi definitia »