HIDROLOGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile mecanice, fizice și chimice ale apelor de la suprafața scoarței terestre. 2. studiul terapeutic al apelor minerale. (< fr. hydrologie) Vezi definitia »

BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă]. Vezi definitia »

pestrițíe s.f. (înv.) calitate de a fi pestriț; varietate. Vezi definitia »

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scândură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adâncitură în scoarța pământului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adâncitură, albie de râu”. Vezi definitia »

HELMINTOLOGÍE s.f. Capitol al parazitologiei care studiază viermii paraziți. [Gen. -iei. / < fr. helminthologie < gr. helmins, -minthos – vierme, logos – studiu]. Vezi definitia »